hidrografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDROGRAFÍE s. f. 1. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor de suprafață dintr-o regiune. ♦ Totalitatea apelor curgătoare și stătătoare ale unei regiuni.
2. Știință care se ocupă cu elaborarea hărților marine. ♦ Totalitatea hărților care reprezintă o mare sau un ocean. – Din
fr. hydrographie.hidrografie (Dicționar de neologisme, 1986)HIDROGRAFÍE s.f. 1. Ramură a hidrologiei care studiază apele anumitor teritorii. ♦ Totalitatea apelor unei regiuni.
2. Știință care se ocupă cu ridicarea hărților marine. ♦ Totalitatea hărților care reprezintă o mare sau un ocean. [Gen.
-iei. / < fr.
hydrographie, cf. gr.
hydor – apă,
graphein – a scrie].
hidrografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDROGRAFÍE s. f. 1. ramură a hidrologiei care studiază hidrosfera sau o parte a ei. 2. totalitatea apelor unei regiuni. 3. topografie marină. ◊ totalitatea hărților care reprezintă o mare sau un ocean. (< fr.
hydrographie)
hidrografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidrografíe (hi-dro-gra-) s. f.,
art. hidrografía, g.-d. hidrografíi, art. hidrografíeihidrografie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hidrografie f. descrierea mărilor, cunoașterea apelor navigabile.