hidrogen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDROGÉN s. n. Element chimic gazos mult mai ușor decât aerul, incolor, inodor, insipid și inflamabil, care, combinat cu oxigenul în anumite proporții, formează o moleculă de apă. ◊
Hidrogen fosforat = combinație a fosforului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, foarte toxic; fosfină
Vezi nota.
Hidrogen greu = deuteriu.
Hidrogen sulfurat = combinație a sulfului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, cu miros de ouă stricate, toxic; acid sulfuric. – Din
fr. hydrogène.hidrogen (Dicționar de neologisme, 1986)HIDROGÉN s.n. Gaz incolor, inodor, insipid și inflamabil, care împreună cu oxigenul intră în compoziția apei. ◊
Hidrogen greu = deuteriu;
hidrogen sulfurat – combinație a sulfului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, rău mirositor, toxic; acid sulfhidric. [< fr.
hydrogène, cf. gr.
hydor – apă,
gennan – a produce].
hidrogen (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDROGÉN s. n. gaz incolor, inodor, insipid și inflamabil, care împreună cu oxigenul intră în compoziția apei. ♦ ~ greu = deuteriu; ~ sulfurat = combinație a sulfului cu hidrogenul, sub formă de gaz incolor, rău mirositor, toxic; acid sulfhidric. (< fr.
hydrogène)
hidrogen (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIDROGÉN (‹
fr. {i}; {s}
hidro- +
gr. gennao- „a produce”)
s. n. Element chimic (H;
nr. at. 1,
m. at. 1,008,
p. t. -259ºC,
p. f. -252,8ºC). Gaz incolor, inodor, insipid, inflamabil, de 14,4 ori mai ușor decât aerul. Este foarte răspândit, reprezentând peste 70% din materia Universului.
H. se găsește în natură atât în stare liberă (în păturile superioare ale atmosferei, în unele gaze naturale), cât și sub formă de combinații (apa, substanțele organice etc.). Se combină cu multe elemente, formând hidruri. În combinații funcționează monovalent. Se obține prin electroliza apei, prin descompunerea termică a metanului etc. Este întrebuințat în industrie, în numeroase sinteze (amoniac, carburanți etc.), precum și, recent, ca sursă alternativă de energie (automobile alimentate cu
h.). A fost descoperit de H. Cavendish, în 1766. ◊
H. fosforat = combinație a fosforului cu hidrogenul. Gaz incolor, foarte toxic, este un puternic agent reducător.
Sin. fosfină. ◊
H. greu = deuteriu. ◊
H. sulfurat = combinație a sulfului cu hidrogenul. Gaz incolor, cu miros de ouă stricate, toxic, întrebuințat ca reactiv în chimia analitică.
Sin. acid sulfhidric. ◊
Bombă cu h. v. bombă.hidrogen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidrogén (hi-dro-) s. n.;
simb. Hhidrogen (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hidrogen n. corp simplu, gaz incolor, care, combinat cu oxigenul, arde și formează apa: cel mai ușor din toate corpurile, hidrogenul servă la umflatul baloanelor și, combinat cu carbonul, formează
gazul de luminat. Hidrogenul a fost descoperit în 1781 de Cavendish.