hidrofug (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDROFÚG, -Ă, hidrofugi, -ge, adj. Hidrofob (
1). – Din
fr. hydrofuge.hidrofug (Dicționar de neologisme, 1986)HIDROFÚG, -Ă adj. (
Despre un material) Care nu permite pătrunderea apei, a umidității. [< fr.
hydrofuge, cf. gr.
hydor – apă, lat.
fugare – a alunga].
hidrofug (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDROFÚG, -Ă adj. hidrofob (I, 1). (< fr.
hydrofuge)
hidrofug (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidrofúg (hi-dro-) adj. m.,
pl. hidrofúgi; f. hidrofúgă, pl. hidrofúge