hidrofob (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. (
Chim.) Care nu se combină cu apa sub nici o formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug.
2. S. m. și
f. (
Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din
fr. hydrophobe.hidrofob (Dicționar de neologisme, 1986)HIDROFÓB, -Ă adj. Care nu intră niciodată în combinații cu apa. ♦ (
Despre plante) Care nu se poate dezvolta într-un mediu cu prea multă umezeală. //
adj., s.m. și f. (Suferind) de hidrofobie (
2) [în DEX '98 și DN]. [< fr.
hydrophobe, cf. gr.
hydor – apă,
phobos – frică].
hidrofob (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDROFÓB, -Ă I.
adj. 1. (despre materiale, soluri) care nu are afinitate pentru apă, care nu absoarbe apa; acvifug, hidrofug. 2. (despre organisme) care nu se poate dezvolta într-un mediu cu prea multă umezeală. II. adj., s. m. f. (suferind) de hidrofobie (2). (< fr.
hydrophobe)
hidrofob (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidrofób (hi-dro-) adj. m.,
s. m.,
pl. hidrofóbi; adj. f.,
s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe