hidrofil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDROFÍL, -Ă, hidrofili, -e, adj.,
HIDROFÍLĂ, hidrofile, adj.f.,
s. f. 1. Adj. Care absoarbe apa în mare cantitate; care se îmbibă ușor cu apă; care are afinitate pentru apă, avid de apă.
2. Adj.f.,
s. f. (
Bot.) (Plantă) la care florile se polenizează în apă sau la suprafața apei; hidrogamă. – Din
fr. hydrophile.hidrofil (Dicționar de neologisme, 1986)HIDROFÍL, -Ă adj. Cu afinitate pentru apă, care se îmbibă ușor cu apă. //
adj., s.f. (Plantă) la care polenizarea se face prin intermediul apei. [Cf. fr.
hydrophile, cf. gr.
hydor – apă,
philos – prieten].
hidrofil (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDROFÍL, -Ă I.
adj. 1. (despre materiale, soluri) cu afinitate pentru apă. 2. (despre organisme) care trăiește permanent în apă. II. adj., s. f. (plantă) la care polenizarea se face prin intermediul apei; hidrogamă. (< fr.
hydrophile)
hidrofil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidrofíl (hi-dro-) adj. m.,
pl. hidrofíli; f. hidrofílă, pl. hidrofíle