hidrocultură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDROCULTÚRĂ s. f. Cultură a plantelor (industriale) prin menținerea rădăcinilor în soluții nutritive sau în apă, renunțându-se la folosirea pământului; hidroponică. – Din
fr. hydroculture, germ. Hydrokultur.hidrocultură (Dicționar de neologisme, 1986)HIDROCULTÚRĂ s.f. Metodă de cultură a plantelor (mai ales industriale) în soluții nutritive, renunțându-se la pământ; cultivare a plantelor prin menținerea rădăcinilor în apă; cultură de apă; hidroponică. [Cf. fr.
hydroculture, it.
idrocultura, germ.
Hydrokultur].
hidrocultură (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDROCULTÚRĂ s. f. cultură a plantelor (industriale) în soluții nutritive, renunțându-se la pământ; hidroponică. (< fr.
hydroculture)