hidrochimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDROCHIMÍE s. f. Disciplină care studiază proprietățile chimice ale apelor. – Din
fr. hydrochimie.hidrochimie (Dicționar de neologisme, 1986)HIDROCHIMÍE s.f. Disciplină care studiază proprietățile chimice ale apelor. [Gen.
-iei. / cf. fr.
hydrochimie].
hidrochimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDROCHIMÍE s. f. disciplină care studiază proprietățile chimice ale apelor. (< fr.
hydrochimie)
hidrochimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidrochimíe (hi-dro-) s. f.,
g.-d. hidrochimíi, art. hidrochimíei