hidrobiologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDROBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază viața animală și vegetală din mediul acvatic, precum și toate procesele care au loc în apă. [
Pr.:
-bi-o-] – Din
fr. hydrobiologie, germ. Hidrobiologie.hidrobiologie (Dicționar de neologisme, 1986)HIDROBIOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază viața animală și vegetală din mediul acvatic. [Pron.
-bi-o-, gen.
-iei. / < fr.
hydrobiologie].
hidrobiologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDROBIOLOGÍE s. f. ramură a biologiei care studiază organismele din mediul acvatic. (< fr.
hydrobiologie)
hidrobiologie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIDROBIOLOGIE (‹
fr. {i}; {s}
hidro- +
bios „viață” +
logos „studiu”)
s. f. Știință care studiază raporturile dintre organismele acvatice și mediul acvatic în totalitatea lui. Cuprinde trei mari direcții de cercetare:
oceanologia (biologia marină),
limnobiologia (biologia apelor interioare) și
freatobiologia (biologia apelor subterane). Permite stabilirea măsurilor de ameliorare și protecție biotică a mediilor acvatice.
hidrobiologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidrobiologíe (hi-dro-bi-o-) s. f.,
g.-d. hidrobiologíi, art. hidrobiologíei