hidroacustic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDROACÚSTIC, -Ă, hidroacustici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care se ocupă de producerea și propagarea sunetelor în apă.
2. Adj. De hidroacustică. [
Pr.:
-dro-a-] – Din
fr. hydroacoustique.hidroacustic (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDROACÚSTIC, -Ă I.
adj. referitor la hidroacustică. II. s. f. ramură a acusticii care studiază producerea și propagarea sunetelor în apă. (< fr.
hydroacoustique)
hidroacustic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)HIDROACÚSTIC, -Ă, hidroacustici, -ce, adj. 2. Referitor la hidroacustică. [
Pr.:
-dro-a-] – Din
fr. hydroacoustique.