hidro (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDRO- Element de compunere cu sensul „(care se referă la) apă” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din
fr. hydro-.hidro (Dicționar de neologisme, 1986)HIDRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) apă”, „hidric”, „apos”, sau, în terminologia chimiei, „(care conține) hidrogen”. [Var.
hid-, hidr-. / < fr.
hydro-, cf. gr.
hydor – apă].
hidro (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDR(O)1-, HID-, HIDAT(O)-, -HÍDRIC, -HIDRÍE, -HÍDRU elem. „apă”. (< fr.
hydr/o/-, hyd-, hydat/o/-, -hydric, -hydrie, -hydre, cf.
gr. hydor, -atos)
hidro (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDR(O)2, -HIDRÓZĂ elem. „sudoare, transpirație”. (< fr.
hidr/o/-, -hidrose, cf.
gr. hidros)
hidro (Dicționaru limbii românești, 1939)*hidro-, V.
idro-.