hidrazonă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDRAZÓNĂ, hidrazone, s. f. Substanță organică rezultată din
condensarea hidrazinei cu aldehidă sau cetonă. – Din
fr. hydrazone.hidrazonă (Dicționar de neologisme, 1986)HIDRAZÓNĂ s.f. Nume dat unor compuși ai glucidelor cu hidrazinele. [< fr.
hydrazone].
hidrazonă (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDRAZÓNĂ s. f. compus organic obținut prin condensarea hidrazidei. (< fr.
hydrazone)
hidrazonă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidrazónă (hi-dra-) s. f.,
g.-d. art. hidrazónei; pl. hidrazóne