hidrazină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDRAZÍNĂ, hidrazine, s. f. Combinație chimică a azotului cu hidrogenul, care se prezintă ca un lichid incolor ce fumegă în aer și se folosește ca antioxidant, reducător, combustibil pentru rachete etc. – Din
fr. hydrazine.hidrazină (Dicționar de neologisme, 1986)HIDRAZÍNĂ s.f. Compus organic bazic, combinație a azotului cu hidrogenul. [< fr.
hydrazine].
hidrazină (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDRAZÍNĂ s. f. compus organic bazic, toxic, combinație a azotului cu hidrogenul, folosit ca agent reductor, antioxidant, anticorosiv și de vulcanizare etc. (< fr.
hydrazine)
hidrazină (Dicționaru limbii românești, 1939)*hidrazínă, V.
idrazină.hidrazină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidrazínă (hi-dra-) s. f.,
g.-d. art. hidrazínei; pl. hidrazíne