hidrata (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDRATÁ, pers. 3
hidratează, vb. I.
Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din
fr. hydrater.hidrata (Dicționar de neologisme, 1986)HIDRATÁ vb. I. refl. (
Despre substanțe chimice) A se combina cu apa. ♦ A absorbi apa în interiorul său prin adeziune. [Cf. fr.
hydrater].
hidrata (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDRATÁ vb. refl. (despre substanțe chimice) 1. a se combina cu apă. 2. a absorbi apa în interiorul său prin adeziune. (< fr.
hydrater)
hidrata (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidratá (a ~) (hi-dra-) vb.,
ind. prez. 3
hidrateáză