hidrat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDRÁT, hidrați, s. m. 1. Compus chimic anorganic solid, de obicei sare, cristalizat cu una sau cu mai multe molecule de apă de cristalizare.
2. Denumire improprie pentru hidroxid.
3. (În sintagma)
Hidrat de carbon = glucide, zaharuri. – Din
fr. hydrate.hidrat (Dicționar de neologisme, 1986)HIDRÁT s.m. Compus chimic anorganic care conține molecule de apă. ◊
Hidrați de carbon = compuși organici formați din carbon, hidrogen și oxigen, care servesc în corpul animalelor ca sursă de energie; zaharuri. [Cf. fr.
hydrate].
hidrat (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDRÁT s. m. compus anorganic solid care conține molecule de apă. ♦ ~ți de carbon = glucide. (< fr.
hydrate)
hidrat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidrát (hi-drat) s. m.,
pl. hidráțihidrat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hidrat n. corp compus din apă și dintr´un acid metalic:
varul stins e un hidrat de calce.