hidragog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDRAGÓG, -Ă, hidragogi, -ge, adj.,
s. n. (Purgativ) puternic. – Din
fr. hydragogue.hidragog (Dicționar de neologisme, 1986)HIDRAGÓG, -Ă adj., s.n. Purgativ puternic. [< fr.
hydragogue, cf. gr.
hydor – apă,
agogos – aducător].
hidragog (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDRAGÓG, -Ă adj., s. n. purgativ puternic. (< fr.
hydragogue)
hidragog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!hidragóg1 (hi-dra-) adj. m.,
pl. hidragógi; f. hidragógă, pl. hidragógehidragog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!hidragóg2 (hi-dra-) s. n.