hidoșenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDOȘÉNIE, hidoșenii, s. f. Faptul de a fi hidos; urâțenie foarte mare, sluțenie. –
Hidos +
suf. -enie.hidoșenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidoșénie (-ni-e) s. f.,
art. hidoșénia (-ni-a), g.-d. art. hidoșéniei; pl. hidoșénii, art. hidoșéniile (-ni-i-)