hidatodă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDATÓDĂ, hidatode, s. f. Formație epidermică a frunzelor, având formă și structură diferite, cu funcția de a elimina apa sub formă de picături. – Din
fr. hydatode.hidatodă (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDATÓDĂ s. f. formație epidermică a frunzelor, care elimină apa prin gutație. (< fr.
hydathode)
hidatodă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidatódă s. f.,
g.-d. art. hidatódei; pl. hidatóde