hidalgo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDÁLGO s. m. Titlu purtat, în evul mediu, de unii nobili spanioli; persoană care purta acest titlu. – Din
fr.,
sp. hidalgo.hidalgo (Dicționar de neologisme, 1986)HIDÁLGO s.m. (
Rar) Calitatea și rangul unui hidalgo; nobil spaniol. [< sp., fr.
hidalgo, cf. sp.
hijo de algo – fiu al cuiva, al unei personalități].
hidalgo (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDÁLGO s. m. nobil spaniol. (< fr., sp.
hidalgo)
hidalgo (Dicționaru limbii românești, 1939)*hidálgo m. (sp.
hidalgo, d.
hijo, fiŭ, și
de algo, de ceva, adică „fiŭ de om care este ceva”, nu „om de nimic”; pg.
fidalgo). Nobil spaniol. V.
felibru.hidalgo (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIDÁLGO (
cuv. sp.)
s. m. Denumire dată nobilimii mici și mijlocii din Spania, în
sec. 12-17. Termenul a apărut la sfârșitul
sec. 12, iar în
sec. 13-14 desemna clasa cavalerilor, care au avut un rol important în vremea Reconquistei.
hidalgo (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIDALGO, mic asteroid (diametru de 40-60 km), cu orbita foarte înclinată (42º) față de planul elipticii. Descoperit în 1920 de astronomul W. Baade.
hidalgo (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIDALGO [idálgo], stat în Mexic, în SV
Pod. Mexican; 21 mii km
2; 1,88
mil. loc. (1990). Centrul
ad-tiv:
Pachuca [de Soto].
Expl. forestiere și de
min. auro-argentifere, plumb și cupru. Cereale. Viticultură. Creșterea animalelor.
hidalgo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!hidálgo s. m.,
art. hidálgoul; pl. hidálgohidalgo (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hidalgo m. nobil spaniol.