heroină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HEROÍNĂ s. f. Medicament derivat din morfină, cu acțiune analgezică și stupefiantă, mai toxic decât morfina. – Din
fr. héroïne.heroină (Dicționar de neologisme, 1986)HEROÍNĂ s.f. (
Med.) Stupefiant, derivat al morfinei. [Pron.
-ro-i-. / < fr.
héroïne].
heroină (Marele dicționar de neologisme, 2000)HEROÍNĂ s. f. stupefiant toxic derivat al morfinei. (< fr.
héroïne)
heroină (Dicționar de argou al limbii române, 2007)HEROINĂ bing, cal, cal alb, căluț, cocteil, cui, dava, doamna albă, Ferrari, gunoi, H, H + C, Harry, hero, lapte praf, piperaș, praf, pulbere, sfert.
heroină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HEROÍNĂ (‹
fr. {i}; {s}
lat. heroine „eroină, fiică de zeu”)
s. f. Alcaloid derivat din morfină (diamorfină), cu aspect de pulbere albă, cristalină, ușor solubilă în apă și în alcool, inodoră și cu gust amar. Descoperită în 1896, a fost folosită inițial (datorită proprietății ei analgezice) în medicină. Ulterior, din cauza nocivității (mai toxică decât morfina), consumul ei a fost interzis. Utilizarea repetată a
h. provoacă dependență și toxicomanii grave.
heroină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)heroínă s. f.,
g.-d. art. heroínei