hep (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))HEP interj. Strigăt cu care birjarii atrag atenția pietonilor să se ferească din drum.
hep (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)hep2, hepuri, s.n. (reg.) Cosor, cuțit încovoiat pentru tăiatul viilor.
hep (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)hep1, interj. (reg.)
1. Strigăt de goană al vânătorilor.
2. Strigăt al pădurarilor.
hep (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)hep (-puri), s. n. – Cosor. Origine necunoscută. În
Olt.hep (Dicționaru limbii românești, 1939)hep! hep! interj. ironică la adresa Jidanilor:
Nuhăm, Nuhăm, hep, hep, hep!hep (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hep ! int. strigăt de goană al vânătorilor:
hep! hep!