hemogramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HEMOGRÁMĂ, hemograme, s. f. Examen de laborator care stabilește compoziția sângelui (numărul de hematii, leucocite și trombocite dintr-un milimetru cub de sânge, procentul diferitelor tipuri de leucocite și conținutul în hemoglobină al hematiilor); (
concr.) buletin care cuprinde rezultatul unui astfel de examen de laborator. – Din
fr. hémogramme.hemogramă (Dicționar de neologisme, 1986)HEMOGRÁMĂ s.f. Analiză prin care se stabilește compoziția sângelui. [< fr.
hémogramme, cf. gr.
haima – sânge,
gramma – scriere].
hemogramă (Marele dicționar de neologisme, 2000)HEMOGRÁMĂ s. f. examen de laborator prin care se stabilește compoziția sângelui. (< fr.
hémogramme)
hemogramă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)hemogramă, hemograme s. f. (prst.) mușcătură până la sânge.
hemogramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hemográmă (-mo-gra-) s. f.,
g.-d. art. hemográmei; pl. hemográme