hemoglobină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HEMOGLOBÍNĂ s. f. Substanță organică feruginoasă care constituie materia colorantă a globulelor roșii din sângele vertebratelor și care, datorită proprietății sale de a se oxida și de a se reduce cu ușurință, are rol în procesul respirator. – Din
fr. hémoglobine.hemoglobină (Dicționar de neologisme, 1986)HEMOGLOBÍNĂ s.f. Substanță albuminoidă care formează materia colorantă roșie a sângelui și are rolul de a răspândi în corp oxigenul inspirat. [< fr.
hémoglobine, cf. gr.
haima – sânge, lat.
globus – glob].
hemoglobină (Marele dicționar de neologisme, 2000)HEMOGLOBÍNĂ s. f. pigment protidic roșu din sânge, având rolul de a răspândi în corp oxigenul inspirat. (< fr.
hémoglobine)
hemoglobină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HEMOGLOBÍNĂ (‹
fr. {i}; {s}
hemo- +
gr. globus „sferă”)
s. f. Pigment organic de culoare roșie conținut în globulele roșii; datorită proprietății sale de a se oxida și de a se reduce cu ușurință, creând compuși reversibili, are rol în respirație, transportând oxigenul de la plămân la țesuturi și vehiculând în sens invers dioxidul de carbon. Unele boli ale sângelui (anemii) sunt condiționate de modificări structurale ale
h., care pot fi și ereditare.
hemoglobină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hemoglobínă (-mo-glo-) s. f.,
g.-d. art. hemoglobínei