hemocultură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HEMOCULTÚRĂ, hemoculturi, s. f. Cultivare și identificare a unor germeni patogeni din sânge prin însămânțarea sângelui pe un mediu de cultură. – Din
fr. hémoculture.hemocultură (Dicționar de neologisme, 1986)HEMOCULTÚRĂ s.f. Însămânțare a unui mediu de cultură în sângele unui bolnav pentru a studia microbii care s-ar dezvolta în acest mediu. [< fr.
hémoculture, cf. gr.
haima – sânge, lat.
cultura – cultură].
hemocultură (Marele dicționar de neologisme, 2000)HEMOCULTÚRĂ s. f. cultivare și identificare a unor germeni patogeni în sânge prin însămânțare pe un mediu. (< fr.
hémoculture)
hemocultură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hemocultúră s. f.,
g.-d. art. hemocultúrii; pl. hemocultúri