hemifonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HEMIFONÍE s. f. Incapacitate de a vorbi cu glas tare. – Din
fr. hémiphonie.hemifonie (Dicționar de neologisme, 1986)HEMIFONÍE s.f. (
Med.) Incapacitate de a vorbi cu voce tare. [< fr.
hémiphonie].
hemifonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HEMIFONÍE s. f. incapacitate de a vorbi cu voce tare. (< fr.
hémiphonie)
hemifonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hemifoníe s. f.,
art. hemifonía, g.-d. hemifoníi, art. hemifoníei