hemicriptofită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HEMICRIPTOFÍTĂ, hemicriptofite, adj.f.,
s. f. (Plantă perenă) la care mugurii de reînnoire apar în dreptul suprafeței solului sau sub stratul de frunze moarte sau de mușchi care acoperă pământul. – Din
fr. hémicryptophyte.hemicriptofită (Marele dicționar de neologisme, 2000)HEMICRIPTOFÍTĂ adj., s. f. (plantă perenă) la care organele vegetative rămân în timpul iernii pe, sau în pământ. (< fr.
hémicryptophyte)
hemicriptofită (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HEMICRIPTOFÍTĂ (‹
fr. {i}; {s}
hemi- +
gr. kryptos „ascuns” +
phyton „plantă”)
adj.,
s. f. (Plantă perenă) la care mugurii regenerativi se formează la baza tulpinii (lăstarilor) și iernează în pământ, la mici adâncimi, protejați de frunzele căzute în toamnă și de eventualul strat de zăpadă (
ex. fragii, urzica moartă).
hemicriptofită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hemicriptofítă (-mi-crip-) adj. f.,
s. f.,
pl. hemicriptofíte