hem - explicat in DEX

hem (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HEM, hemuri, s. n. Nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari, de care se leagă un ion de fier. – Din fr. hème

hem (Dicționar de neologisme, 1986)
HEM- v. hemo-.

hem (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
hem conj. și adv. (înv.) sau, fie, fie; tot.

hem (Dicționar de neologisme, 1986)
HEM s.n. Materie colorantă care intră în compoziția hemoglobinei. [< fr. hème, cf. gr. haima – sânge].

hem (Marele dicționar de neologisme, 2000)
HEM¹ s. n. compus organic care intră în compoziția hemoglobinei, substanța colorantă din globulele roșii. (< fr. hème)

hem (Marele dicționar de neologisme, 2000)
HEM²(O)- /HEMAT(O)-, -EMÍE elem. „sânge, hematii, hemoglobină”. (< fr. hém/o/-, hémat/o/-, -hémie, cf. gr. haima, -tos)

hem (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
hem conj. – Se folosește în formă reduplicată, pentru a indica o alternanță; fie-fie, sau-sau. Bg. hem (DAR).

hem (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hem s. n., pl. hémuri

hem (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hem ! int. V. hăm !