heliometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HELIOMÉTRU, heliometre, s. n. Instrument optic pentru determinarea diametrului aparent al Soarelui și al planetelor. [
Pr.:
-li-o-] – Din
fr. héliomètre.heliometru (Dicționar de neologisme, 1986)HELIOMÉTRU s.n. (
Astr.) Instrument pentru determinarea diametrului aparent al Soarelui și al planetelor. [< fr.
héliomètre, cf. gr.
helios – soare,
metron – măsură].
heliometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)HELIOMÉTRU s. n. instrument pentru determinarea diametrului aparent al Soarelui și al planetelor. (< fr.
héliomètre)
heliometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)heliométru (-li-o-me-tru) s. n.,
art. heliométrul; pl. heliométre