heliograf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HELIOGRÁF, heliografe, s. n. Nume dat mai multor aparate, servind la:
a) reproducerea, prin copiere, a desenelor executate pe hârtie de calc cu ajutorul unei hârtii speciale impregnate cu o soluție sensibilă la lumină, developarea făcându-se cu vapori de amoniac;
b) transmiterea semnalelor luminoase prin dirijarea, cu ajutorul unei oglinzi, a reflectării razelor solare;
c) măsurarea puterii calorice a Soarelui și înregistrarea perioadelor din zi cu timp însorit;
d) fotografierea Soarelui. [
Pr.:
-li-o-] – Din
fr. héliographe.heliograf (Dicționar de neologisme, 1986)HELIOGRÁF s.n. 1. Aparat folosit pentru copierea pe hârtie heliografică, cu ajutorul luminii solare sau artificiale, a desenelor executate pe hârtie de calc.
2. Aparat telegrafic care folosește razele solare.
3. (
Astr.) Aparat pentru fotografierea Soarelui. [Pron.
-li-o-. / < fr.
héliographe].
heliograf (Marele dicționar de neologisme, 2000)HELIOGRÁF s. n. 1. aparat pentru copierea pe hârtie heliografică, cu ajutorul luminii, a desenelor executate pe hârtie de calc. 2. aparat pentru măsurarea puterii calorice a Soarelui. 3. aparat telegrafic care folosește razele solare. 4. (astr.) aparat pentru fotografierea Soarelui. (< fr.
héliographe)
heliograf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)heliográf (-li-o-graf) s. n.,
pl. heliográfe