heleșteu - explicat in DEX

heleșteu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HELEȘTÉU, heleșteie, s. n. Bazin cu apă sau iaz special amenajat pentru creșterea și reproducerea peștilor. [Var.: eleștéu s. n.] – Din magh. halastó.

heleșteu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
heleștéu (heleștéie), s. n. – Bazin cu apă sau iaz pentru creșterea peștilor. – Var. eleșteu, hăleșteu, aleșteu. Mag. halastó (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 92), de la tó „bazin”, cf. tău și halas „care abundă în pești”.

heleșteu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
heleștéu s. n., art. heleștéul; pl. heleștéie

heleșteu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
heleșteu n. iaz cu pește. [Ung. HALASTÓ].

heleșteŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
heleștéŭ și eleșteŭ n., pl. eĭe (ung. halastó, id., d. hal, pește, halas, cu mulțĭ peștĭ, și tó, baltă, tăŭ. V. tăŭ). Ĭaz. – Și aleșteŭ (Ĭov. 150 și 226).