heleșteu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HELEȘTÉU, heleșteie, s. n. Bazin cu apă sau iaz special amenajat pentru creșterea și reproducerea peștilor. [
Var.:
eleștéu s. n.] – Din
magh. halastó.heleșteu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)heleștéu (heleștéie), s. n. – Bazin cu apă sau iaz pentru creșterea peștilor. –
Var. eleșteu, hăleșteu, aleșteu. Mag. halastó (Cihac, II, 506; Gáldi,
Dict., 92), de la
tó „bazin”,
cf. tău și
halas „care abundă în pești”.
heleșteu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)heleștéu s. n.,
art. heleștéul; pl. heleștéieheleșteu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)heleșteu n. iaz cu pește. [Ung. HALASTÓ].
heleșteŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)heleștéŭ și
eleșteŭ n., pl.
eĭe (ung.
halastó, id., d.
hal, pește,
halas, cu mulțĭ peștĭ, și
tó, baltă, tăŭ. V.
tăŭ). Ĭaz. – Și
aleșteŭ (Ĭov. 150 și 226).