hedonism - explicat in DEX

hedonism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HEDONÍSM s. n. Concepție etică potrivit căreia scopul vieții este plăcerea; cultul plăcerii. – Din fr. hédonisme

hedonism (Dicționar de neologisme, 1986)
HEDONÍSM s.n. Concepție etică potrivit căreia scopul vieții este plăcerea, eliberarea de suferință. ♦ (Estet.) Teorie care consideră că principala funcție a artei este aceea de a delecta. ♦ Tendință exagerată în căutarea plăcerii, frecventă în stările maniacale. [< fr. hédonisme, cf. gr. hedone – plăcere].

hedonism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
HEDONÍSM s. n. concepție etică potrivit căreia scopul vieții este plăcerea; cult al plăcerii. (< fr. hédonisme)

hedonism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
HEDONÍSM (‹ fr. {i}; {s} gr. hedone „plăcere”) s. n. (ETICĂ) Concepție care proclamă plăcerea, desfătarea drept binele suprem, iar năzuința de a o obține, principiu al comportamentului; cult al plăcerii. Întemeiat de Aristipp din Cirene (care a pus accentul pe plăcerile senzuale), a fost dezvoltat pe baze raționaliste de Epicur, apoi de umaniștii Renașterii, de materialiștii și iluminiștii sec. 18 (cu accente antireligioase, individualiste).

hedonism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hedonísm s. n.