hebetudine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HEBETÚDINE, hebetudini, s. f. Stare maladivă de toropeală, din care cauză bolnavul este cufundat într-o amorțire generală, fără delir sau halucinații. – Din
lat. hebetudo, -inis, fr. hébétude.hebetudine (Dicționar de neologisme, 1986)HEBETÚDINE s.f. (
Med.) Stare de toropeală, datorită căreia bolnavul este cufundat într-o amorțire generală fără delir. [Cf. lat.
hebetudo, fr.
hébétude].
hebetudine (Marele dicționar de neologisme, 2000)HEBETÚDINE s. f. stare de toropeală datorită căreia bolnavul este cufundat în amorțire fără delir. (< lat.
hebetudo, fr.
hébétude)
hebetudine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hebetúdine s. f.,
g.-d. art. hebetúdinii; pl. hebetúdini