hebefrenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HEBEFRENÍE, hebefrenii, s. f. Boală psihică, formă de schizofrenie, care apare la pubertate. – Din
fr. hébéphrénie.hebefrenie (Dicționar de neologisme, 1986)HEBEFRENÍE s.f. (
Med.) Una dintre formele demenței precoce, care se caracterizează prin comportament pueril cu tendințe spre acte antisociale; schizofrenie. [Gen.
-iei. / < fr.
hébéphrénie, cf. gr.
hebe – pubertate,
phren – spirit].
hebefrenie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HEBEFRENÍE s. f. formă clinică a schizofreniei la pubertate, care se manifestă prin comportament pueril, cu tendințe spre acte antisociale. (< fr.
hébéphrénie)
hebefrenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hebefreníe (-be-fre-) s. f.,
art. hebefrenía, g.-d. art. hebefreníei; pl. hebefreníi, art. hebefreníile