hazliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAZLÍU, -ÍE, hazlii, adj. 1. Spiritual, plin de haz, de umor; vesel.
2. Atrăgător, plăcut, simpatic, nostim. [
Var.: (rar)
hazlâu, -âie, hazulíu, -íe adj.] –
Haz +
suf. -liu.hazliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hazlíu adj. m.,
f. hazlíe; pl. m. și
f. hazlíihazliu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hazliu a. ce are haz, plăcut, nostim:
ian mai spune, că ești hazliu de tot AL.
hazliŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)hazlíŭ, -íe adj. (d.
haz). Cu haz, plăcut, nostim:
persoană, glumă hazlie. – În Mold. și
hăzos, -oásă (rev. I. Cr. 14, 44).