havan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAVÁN, -Ă, havani, -e, adj.,
s. f. 1. Adj. De culoare maro deschis (ca aceea a tutunului).
2. S. f. Țigară de foi fabricată din tutun de calitate superioară, provenit din Cuba;
p. gener. țigară de foi.
3. S. f. Plută de mare alcătuită din trunchiuri de brad dispuse în forma unei țigări de foi și legate cu cabluri. – Din
fr. havane.havan (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)haván,
havánuri, s.n. (înv.)
1. bombardă, piuă, haubiță, mortieră.
2. (mold.) vas de pisat semințe; piuliță.
3. (munt.) mașină de tăiat foile de tutun.
havan (Dicționar de neologisme, 1986)HAVÁN adj.invar. (
Rar) Culoare maro-deschis (ca aceea a tutunului). [< fr.
havane].
havan (Marele dicționar de neologisme, 2000)HAVÁN I.
adj. inv., s. n. (de) culoarea tutunului, maro-deschis, tabac. II. s. f. 1. țigară de foi de calitate superioară. 2. plută de mare din trunchiuri de brad dispuse în forma unei țigări de foi și legate cu cabluri. (< fr.
havane)
havan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)haván (havánuri), s. n. –
1. Mortier, obuzier. –
2. Piuliță, pisălog.
Tc. havan (Șeineanu, II, 212),
cf. ngr. χαβάνι.
Sec. XVIII; sensul 2 în
Mold.havan (Dicționaru limbii românești, 1939)haván n., pl.
e și
urĭ (turc. [d. pers.]
havan; ngr.
haváni, bg. sîrb.
havan. V.
găvan).
Vechĭ. Mortier, tun scurt și gros.
Munt. Aparat de tăĭat tutun.
Mold. sud (și
avan). Piŭă de alamă saŭ de fer p. bucătărie. V.
coboc.havan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)haván adj. invar.havan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)havan n.
1. Mold. piuliță;
2. unealtă alcătuită dintr’o cutie și un cuțit de tăiat tutun. [Turc. HAVAN].