hasidism (Marele dicționar de neologisme, 2000)HASIDÍSM s. n. 1. curent religios din sec. II. a. Chr. care se opunea înlocurii monoteismului mozaic printr-un cult elenistic politeist. 2. sectă mistică mozaică, întemeiată în Polonia în sec. XVIII. (< fr.
hassidisme)
hasidism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HASIDÍSM s. n. 1. Nume dat unor curente mistice ebraice apărute în Germania (
sec. 12-14).
2. Mișcare fondată în Polonia (1736), de Israel ben Eliezer, cunoscut sub numele de Baal Șem Tov, cu o mare răspândire în Europa Răsăriteană. A intrat în conflict cu rabinismul oficial. După cel de-al Doilea Război Mondial, dezvoltată în forme particulare, a fost reprezentată de
M. Buber și
A.J. Heschel. Pune accentul pe asceză, studiul savant al „Torei” și „Talmudului”, pe atmosfera de cântece, joc și bucurie a celor simpli, capabili să-l întâmpine și să se apropie de Dumnezeu.
hasidism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hasidísm s. n.