hârzob (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÂRZÓB, hârzoabe, s. n. (
Reg.)
1. Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime. ◊
Expr. (
Ir.)
(A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, (a fi) mândru, îngâmfat.
A cădea cu hârzobul din cer = a veni, a pica pe neașteptate; a se realiza de la sine.
2. Ladă care odinioară servea de scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor.
3. Coșuleț din cetină de brad, în care se păstrează unii pești. – Din
bg. vărzop „legătură”.