haruspiciu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HARUSPÍCIU, haruspicii, s. m. (În Roma antică) Preot despre care se credea că poate prezice viitorul prin examinarea măruntaielor animalelor jertfite. – Din
lat. haruspex, -picis, fr. haruspice.haruspiciu (Dicționar de neologisme, 1986)HARUSPÍCIU s.m. Preot la etrusci care pretindea că prezice viitorul după măruntaiele jertfelor naturii. ♦ (
P. ext.) Ghicitor. [< lat.
haruspex, fr.
aruspice].
haruspiciu (Marele dicționar de neologisme, 2000)HARUSPÍCIU s. m. preot la etrusci care prezicea viitorul după măruntaiele jertfelor și pe baza observării fenomenelor naturii. (< fr.
haruspice, lat.
haruspex, -icis)
haruspiciu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)haruspíciu [
ciu pron. ciu]
s. m.,
art. haruspíciul; pl. haruspícii, art. haruspíciii (-ci-ii)