hartoì - explicat in DEX

hartoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HARTOÍ, hartoiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A da la o parte, a cârmi din drum carul, sania etc. ♦ Refl. (Despre sănii) A aluneca într-o parte. [Var.: hartuí vb. IV] – Din magh. fartolni.

hartoi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
hartói, hartoáie, s.n. (reg., înv.) drum pe o coastă de deal; fărtoaie.

hartoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hartoí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hartoiésc, imperf. 3 sg. hartoiá; conj. prez. 3 să hartoiáscă

hartoì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hartoì v. Mold. a cârmi, a da în lături: cu mare greu hartoiește carul într´o parte CR. [V. hart, lature].