hartoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HARTOÍ, hartoiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A da la o parte, a cârmi din drum carul, sania etc. ♦
Refl. (Despre sănii) A aluneca într-o parte. [
Var.:
hartuí vb. IV] – Din
magh. fartolni.hartoi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)hartói, hartoáie, s.n. (reg., înv.) drum pe o coastă de deal; fărtoaie.
hartoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hartoí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. hartoiésc, imperf. 3
sg. hartoiá; conj. prez. 3
să hartoiáscăhartoì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hartoì v. Mold. a cârmi, a da în lături:
cu mare greu hartoiește carul într´o parte CR. [V.
hart, lature].