harnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÁRNIC, -Ă, harnici, -ce, adj. Care muncește mult și cu râvnă, care lucrează iute și cu spor; vrednic, muncitor, activ, sârguincios, sârguitor. ♦ (
Pop.) Capabil, destoinic. – Din
sl. *harĩnŭ.