harnașament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HARNAȘAMÉNT, harnașamente, s. n. Totalitatea obiectelor necesare la înhămarea, înșeuarea și conducerea calului. – Din
fr. harnachement.harnașament (Dicționar de neologisme, 1986)HARNAȘAMÉNT s.n. Totalitatea obiectelor (hamuri, curele etc.) necesare la înhămarea și la înșeuarea unui cal. [Pl.
-te, -turi. / < fr.
harnachement].
harnașament (Marele dicționar de neologisme, 2000)HARNAȘAMÉNT s. n. totalitatea obiectelor necesare la înhămarea și înșeuarea unui cal. (< fr.
harnachement)
harnașament (Dicționaru limbii românești, 1939)*harnașamént n., pl.
e (fr.
harnachement, d.
harnais, d. scand.
*her-nest, proviziunea armateĭ, de unde vine și germ.
harnisch, engl.
harness). Tot echipamentu unuĭ cal de trăsură saŭ de călărie. V.
raft 1.harnașament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)harnașamént s. n.,
pl. harnașaménteharnașament (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)harnașament n. tot tacâmul unui cal (= fr.
harnachement).