harnașa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HARNAȘÁ, harnașez, vb. I.
Tranz. (Rar) A înhăma, a înșeua un cal. – Din
fr. harnacher.harnașa (Dicționar de neologisme, 1986)HARNAȘÁ vb. I. tr. A înhăma, a înșeua un cal. [< fr.
harnacher].
harnașa (Marele dicționar de neologisme, 2000)HARNAȘÁ vb. tr. a înhăma, a înșeua un cal. (< fr.
harnacher)
harnașa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)harnașá (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
harnașeáză, 1
pl. harnașắm; conj. prez. 3
să harnașéze; ger. harnașấnd