harca (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)harcá s.f. (reg.) zidul din piatră și var, ca un brâu, de la temelia casei țărănești.
harcà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)harcà f. zidul înalt până la un metru ce se face din pământ până în tălpile unei case țărănești. [Turc. ARKA, spate, sprijin].