harancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HARÁNCĂ, harance, s. f. (
Reg.) Femeie rea, afurisită. –
Et. nec.harancă (Dicționaru limbii românești, 1939)haráncă f., pl.
e (d.
haram).
Fam. Femeĭe rea.
harancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)haráncă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. haráncei; pl. haránce