hantătar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAN-TĂTÁR, han-tătari, s. m. Han
1 (al tătarilor). ◊
Expr. Din vremea lui han-tătar = de demult, străvechi. ♦ Dracul, naiba. –
Han1 + tătar.hantătar (Dicționaru limbii românești, 1939)hantătár m., gen.
al luĭ (din
han 1 și
Tătar).
Vechĭ. Hanu Tătarilor.
Azĭ. Fig. Dracu, naiba:
astîmpără-te, c´acú te ĭa hantătar!hantătar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Han-Tătar m.
1. Hanul Tătarilor:
vin de cel din vremea lui Han Tătar AL.;
2. drac, naiba:
du-te la Han Tătar ! (ecoul spaimei lăsată de cruzimile invaziunilor tătărești). V.
Tătar.