halometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HALOMÉTRU, halometre, s. n. (
Ind.) Areometru folosit la stabilirea concentrației de săruri anorganice solubile a substanțelor zaharate. – Din
fr. halomètre.halometru (Dicționar de neologisme, 1986)HALOMÉTRU s.n. Areometru pentru determinarea concentrației în săruri anorganice solubile a substanțelor zaharate. [< fr.
halomètre].
halometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)HALOMÉTRU s. n. 1. areometru pentru determinarea concentrației în săruri anorganice solubile a substanțelor zaharate. 2. aparat folosit în halometrie. (< fr.
halomètre)