hainlâc(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) HAINLÂC,hainlâcuri, s. n. (Înv.) Răzvrătire. [Pr.: ha-in-] – Din tc. hăinlik „perfidie”.
hainlâc(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) hainlấc (înv.) (ha-in-) s. n., art. hainlấcuri