hainie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAINÍE, hainii, s. f. 1. Răutate, cruzime, câinoșenie; dușmănie.
2. (
Înv.) Trădare; răzvrătire. [
Pr.:
ha-i-] –
Hain +
suf. -ie.hainie (Dicționaru limbii românești, 1939)hainíe f. Caracteru de a fi hain, felonie.
hainie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hainíe (ha-i-) s. f.,
art. hainía, g.-d. art. hainíei; pl. hainíi, art. hainíilehainie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hainie f. perfidie:
hainia dușmanului.