hadâmb (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))HADÂMB, hadâmbi, s. m. 1. (
Înv. și
arh.) Eunuc.
2. (
Reg.) Bou sau cal nejugănit bine. –
Tc. hadım.hadâmb (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HADÂMB, hadâmbi, s. m. (
Înv.) Eunuc. – Din
tc. hadim.hadâmb (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hadấmb (
înv.)
s. m.,
pl. hadấmbi